Brâncoveni - un drum spre trecut, o cale către viitor PDF Imprimare Email
Autor Tereza Sinigalia, Oliviu Boldura   
Joi, 10 Noiembrie 2016 11:41

 

pt site_abstract

Argument la monografie


Cele două entităţi se regăsesc rareori împreună în aceeaşi localitate, la câteva sute de metri una de cealaltă. Şi aşa a fost de la început. Omul medieval le separa strict.

Curtea era a lumii, întâi boieri, apoi domnitori, mănăstirea era a lui Dumnezeu, în ea vieţuind cei care i se dedicaseră Lui.

Curtea a dispărut, dar mănăstirea a rămas, chiar dacă timpul nu a cruţat-o, iar oamenii nu s-au îngrijit întotdeauna de ea.

Ambele au avut un trecut glorios, fondatori de marcă, proprietari ce au ajuns în fruntea ţării sau egumeni vrednici.

Dar cele câteva sute de metri care le despart pe harta satului Brâncoveni înseamnă în realitatea fizică, spirituală şi culturală mult mai mult.


Chiar dacă din Curte nu a rămas decât un crâmpei din zidul de incintă şi o biserică înnecată de cimitirul care se apropie nepermis de mult de zidurile ei, acest ansamblu a marcat de la început istoria locului.


Ideea acestei cărţi a plecat de la restaurarea unui ansamblu mural practic necunoscut, cel din bolniţa mănăstirii Brâncoveni din judeţul Olt. Dar, cum se întâmplă adesea, o realitate nou pusă în valoare trimite la altele, iar cercetarea descoperă că punctul de pornire este de fapt o verigă dintr-un lanţ, aici, alcătuit în principal din monumente de arhitectură, a căror istorie coboară în timp cel puţin până în secolul al XV-lea şi se continuă până în zilele noastre.


Dacă istoria Curţii este relativ liniară, istoria Mănăstirii Brâncoveni a înscris construiri şi reconstruiri din secolul al XVI-lea până în cel de al XX-lea, schimbări de funcţiune de la începuturile monahale, cu dăruiţi făuritori de carte manuscrisă, la un aşezământ social şi din nou la mănăstire, de monahii de această dată, restaurări punctuale sau exhaustive, adăpost pentru piese sculptate în piatră vitregite de istorie, provenite din aşezăminte domneşti care ne-au marcat trecutul, dar care stau mărturie ale unei barbarii lipsite de orice justificare care a întunecat deceniul 9 al veacului trecut.


Lanţul amintit are însă o primă verigă, cert documentată, nu în mănăstire, ci în ansamblul civil, aflat la câteva sute de metri spre nord de aceasta, în sat, alcătuit de la început dintr-o casă boierească, transformată ulterior în „palat”, după cum numeşte ansamblul episcopul catolic Petru Bogdan Bakšić, în 1640, la puţin timp după ce Matei Basarab îl construise, şi dintr-o biserică de curte, aşa cum se obişnuia în Ţările Române încă din veacul al XIV-lea. Dacă vechiul „palat” s-a risipit, numai o parte a zidului de incintă existând încă, biserica, cu hramul Sf. Nicolae, se păstrează, fiind practic prima ctitorie precis datată (1634) din lungul şir de biserici ridicate de Matei Basarab în întreaga Ţară Românească, de la Strehaia la Buzău, în cei 22 de ani de domnie.


Pentru Curtea de la Brâncoveni beneficiem însă de surse scrise şi desenate unice, aşa cum nu avem pentru niciunul dintre ansamblurile civile din Ţara Românească. În afară de descrierea lui Bakšić, de cea a diaconului sirian Paul de Alep şi de Testamentul lui Constantin Brâncoveanu din 1708, două serii de desene datorate ofiţerilor austrieci Friedrich Schwantz şi Johann Weiss, păstrate în manuscrise originale, la Bucureşti şi la Viena, ne oferă o imagine clară despre ceea ce va fi fost marea curte basarabă de la Brâncoveni. Biserica există încă. Ea a fost amplificată în timpul lui Constantin Brâncoveanu cu un pridvor deschis. În podul bisericii, ale cărei bolţi au fost coborâte în timpul unei restaurări de la sfârşitul secolului al XIX-lea, se păstrează fragmente de pictură, până recent necunoscute.


Unicitatea Curţii Domneşti din satul Brâncoveni, structura complexă a ansamblului arhitectural al mănăstirii cu acelaşi nume, dominată de marele turn-clopotniţă al intrării şi păstrând nealterate beciurile ridicate în două epoci, în vremea părinţilor lui Matei Basarab şi apoi în timpul domniei acestuia, biserica refăcută după distrugeri datorate calamităţilor naturale, în secolul al XIX-lea, bolniţa elegantă cu nou-recuperatul ansamblu mural, înscriu numele sitului ce poartă numele generic de Brâncoveni printre cele mai semnificative şi mai valoroase mărturii ale trecutului.

<< Început < Anterior 1 2 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 1 din 2)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!