Conservare - restaurare PDF Imprimare Email
Autor Anca Dina   
Luni, 08 Martie 2010 21:13

arbore_comparativ_micSunt noţiuni care trebuie să fie înţelese împreună şi separat datorită rolului pe care îl au în cadrul procesului de conservare – restaurare.

Selectate de timp pentru valoarea estetică şi de oameni pentru importanţa istorică, operele de patrimoniu impun conservarea lor. Acest proces ţine în primul rând de atenţia care trebuie să se acorde operei respective şi de gesturi şi acţiuni simple.

mantuleasa_vedere_ansamblu_spre_altar_si_pantocrator_mic

Exemplificând pe scurt, putem spune:

• pentru monumente este important să se asigure o întreţinere corectă şi constantă a diferitelor elemente: acoperiş, ferestre, sisteme de preluare a apelor pluviale, drenajul acestora sau a apelor subterane, trotuar, vegetaţia din jur, intruziunea noului;

• pentru conservarea componentelor artistice prezente la monument, direct dependente de acesta (pictură murală, iconostas, obiecte de piatră sau obiecte de mobilier cu valoare artistică), este important să nu se execute intervenţii de persoane nespecializate; să nu fie zgâriate sau maltratate, iar uneori chiar să nu fie atinse; să nu fie degradate prin introducerea diferitelor elemente de funcţionalitate (sistem electric, sisteme de securitate, materiale necorespunzătoare, ş.a.).

• pentru obiectele mobile, recunoscute ca opere de artă, este important să se asigure un microclimat stabil şi controlat.

Desigur însă că în timp, sub influenţa diferiţilor factori externi sau interni, a factorilor de mediu sau chiar prin nerespectarea regulilor de conservare preliminară enumerate mai sus, operele de patrimoniu suferă anumite degradări care impun intervenţii particulare.

Aceste intervenţii se efectuează de persoane specializate, care au experienţa şi noţiunile teoretice necesare, respectiv restauratorii. Dar complexitatea procesului de conservare - restaurare şi particularităţile fiecărui caz impun colaborări interdisciplinare între restaurator, istoric de artă, structurist, chimist, biolog, ş.a.

Procesul este numit de conservare – restaurare deoarece intervenţiile efectuate au atât rolul de a păstra şi a „vindeca” materia originală, dar şi de a o pune în valoare prin partea de opera'iuni de prezentare estetică (a nu se confunda cu repictarea).

coltea_sud
humor_sud_comparativ_mic
sucevita_semicalota_sud_comp_mic

Ca orice meserie, cea de restaurator a fost conturată şi definită de-a lungul timpului (vezi rubrica legislaţie). Intervenţia de conservare-restaurare trebuie să se supună unor principii definite la nivel internaţional, iar materialele folosite trebuie să fie compatibile cu originalul şi să fie supuse la multiple teste de laborator şi in situ.

Dar o intervenţie de restaurare nu asigură veşnicia operei, ci doar continuitatea sa. Opera în sine şi intervenţia de restaurare trebuie să fie mai departe supravegheată şi monitorizată şi să se asigure periodic intervenţii de conservare. Acest lucru nu este impus de priceperea restauratorului, ci de limita de viaţă a materialelor şi de influenţa mediului exterior.

De aceea nu trebuie să fim surprinşi când o lucrare restaurată în urmă cu 20-30 de ani intră din nou în procesul de conservare-restaurare. Intervenţiile care se fac în timpul celei de a doua etape sunt minime ca timp şi efort faţă de cele care ar fi impuse de degradările apărute după o perioadă  îndelungată.

Procesul de conservare - restaurare asigură materiei originale trecerea prin timp.

Trebuie să fim însă conştienţi că sarcina conservării nu revine doar restauratorilor. Toţi suntem responsabili prin gesturile pe care le facem şi măsura în care ne pasă. Numai prin efortul comun şi recunoaşterea valorii putem proteja!

 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!