Biserica Mănăstirii Surpatele PDF Imprimare Email
Autor Simona Pătraşcu   
Miercuri, 10 Martie 2010 11:27

Starea de conservare înainte de intervenţii

Biserica îşi menţine în cea mai mare parte elementele de structură şi decor din secolul al XVIII-lea din perioada lui Constantin Brâncoveanu.

Conservarea şi restaurarea ansamblului de pictură murală de la Biserica Mânăstirii Surpatele a fost realizată de S.C. RESTAURO ART GRUP între anii 2003 – 2004.

Salvarea monumentului în stare de colaps, aşa cum era în 2002, a avut un caracter multidisciplinar, colaborarea diferiţilor specialişti: arhitecţi, ingineri, istorici de artă şi restauratori fiind esenţială.

Pentru o mai bună înţelegere a degradărilor a fost necesară o cercetare amănunţită a principalelor evenimente care au influenţat conservarea monumentului de-a lungul timpului.

S-au putut distinge trei momente importante care au influenţat degradarea monumentului.

1. În anul 1873, în perioada secularizării mănăstirilor, ansamblul de la Surpatele a fost închis pe o perioadă de 57 de ani. Din existenţa unor documente datând din 1907, aflăm faptul că biserica se afla într-o stare avansată de degradare, datorită deteriorării acoperişului, care a permis acţiunea umidităţii de infiltraţie.

Biserica a fost închisă până în anul 1928, când cinci maici de la Mănăstirea “Dintr-un Lemn” cu ajutorul membrilor Comisiunii Monumentelor Istorice au reconstruit aripa de sud a chiliilor.

06_absida_nord_faza_initiala_mic
11_arc_triumfal_sprijinirea_in_vederea_consolidarii_mic

2. O influenţă nefastă au avut şi cutremurele din 1940 şi 1977, corelate fiind cu alunecările de teren specifice zonei, care au cauzat grave avarii la nivelul structurii, generând apariţia de crăpături şi dislocări la nivelul masei de zidărie în bolţi şi arce şi la îmbinările maselor de zidărie. Aşadar, a fost necesară demararea unor lucrări de consolidare concretizate în întărirea rezistenţei prin legături de fier, completarea zidăriei căzute din conca altarului, ţeserea crăpăturilor cu cărămidă locală şi bine arsă legată cu ciment,  umplerea golurilor crăpăturilor cu lapte de ciment, tencuieli interioare la soclu până la o înălţime de 0,70 m şi în crăpături cu mortar de var; reparaţii la streaşina corpului bisericii, la baza turlei şi la turlă cu tencuieli cu mortar de var susţinute cu rabiţ şi sârmă prinsă în cuie de streaşina de lemn, refacerea pardoselii de piatră din pridvor prin scoaterea şi montarea inversă a ei, reacoperirea bisericii cu un strat de şiţă.

3. Cutremurul din 1977 a reactivat toate degradările structurale, fiind necesară o intervenţie riguroasă de consolidare, care a fost finalizată în 1986 după proiectul realizat de   prof. arh. Alexandru Cişmigiu.

Dintre lucrările executate putem aminti: consolidarea structurii de rezistenţă prin centuri de beton armat la nivelul brâului median şi legarea turlei de corpul bisericii, îndepărtarea zugrăvelilor şi punerea în valoare a suprafeţei pictate, opturările fisurilor interioare, tencuieli interioare şi exterioare cu mortar de var gras fără ciment, operaţiuni de izolaţie pentru îndepărtarea umidităţii, înlocuirea pardoselii.

Având în vedere toate evenimentele care au afectat biserica de-a lungul timpului, evenimente care au provocat degradări serioase la nivelul zidăriei, stratului suport şi la nivelul stratului de culoare, putem spune că pictura murală a fost foarte bine realizată din punct de vedere tehnic.

Principalele cauze de degradare au reprezentat-o calamităţile naturale cum ar fi cutremurele, alunecările de teren şi neîntreţinerea monumentului pe perioada secularizării mânăstirilor când, documentele epocii menţionează lipsa acoperişului.

Nu în ultimul rând, umiditatea activă sub toate formele (de condens, capilaritate, infiltraţie) şi intervenţiile necorespunzătoare la nivelul structurii (reparaţii ale crăpăturilor cu lapte de ciment) au dus la agravarea stării de conservare.

Autorii picturii au folosit tehnica deprinsă la Şcoala de la Hurezi şi a frescei bizantine compusă dintr-un strat de arriccio format din var şi nisip de o grosime aproximativă de 4 mm şi a stratului de intonaco, care variază între 0,3 – 1,5 mm, compus din var şi câlţi. Acesta este motivul pentru care pictura murală a trecut cu succes proba timpului.

Degradările structurale au putut fi observate numai după ce s-au decapat toate reparaţiile anterioare, care mascau fisurile şi crăpăturile longitudinale şi transversale, precum şi deplasările masei de zidărie în bolţi, provocând pierderi ale stratului pictural.

Alternarea mişcărilor seismice au dus la deplasarea masei de zidărie pe vertical la nivelul arcelor, cauzând prăbuşirea arcului trimfal, deplasarea bolţii altarului şi a peretelui de vest.

În afară de degradările structurale, acţiunea umidităţii şi intervenţiile necorespunzătoare au determinat apariţia eflorescenţelor saline în arcul de nord, turlă şi pronaos, conducând la pierderea stratului pictural.

 

<< Început < Anterior 1 2 3 4 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 2 din 4)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!