Detalii tehnice ale picturii de la Voroneţ PDF Imprimare Email
Autor Ioan Istudor   
Miercuri, 08 Decembrie 2010 22:44

voronet_ansb_mCaracteristic Voroneţului nu este natura pigmentului albastru, azuritul, (folosit de altfel în pictură încă din antichitate), ci rezistenţa acestuia în condiţii climatice foarte aspre, fapt ce se datorează originalităţii tehnicii de lucru aplicate de către pictorii moldoveni.

Biserica mănăstirii Voroneţ, una din numeroasele monumente de artă medievală din Bucovina, a fost zidită în anul 1488 de către domnitorul Ştefan cel Mare (după cum o atestă pisania din piatră de la intrare). Bisericii - compusă din altar, naos şi pronaos, încăperi pictate tot în timpul lui Ştefan - i s-a adăugat pridvorul în anul 1547, de către mitropolitul Grigorie Roşca, în timpul domniei lui Petru Rareş. Aceleiaşi perioade îi aparţine şi pictura pridvorului sau cea de pe faţadele exterioare.

 

 

 

Deşi numărul bisericilor cu pictură exterioară din Bucovina, pictate în aceeaşi epocă, a fost mare, multe dintre ele şi-au pierdut, în decursul timpului, parţial sau total pictura. Astăzi se remarcă în mod deosebit ansamblurile de la Humor, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ şi Suceviţa.

Picturile murale ale bisericilor din Bucovina, în special cele exterioare, au produs întotdeauna o puternică impresie asupra celor ce le-au privit. Coloritul lor, menţinut deosebit de viu după atâtea secole, apare ca un miracol şi constituie o excepţie în tehnica picturilor murale cu atât mai mult cu cât monumentele sunt situate într-o zonă cu climă foarte aspră.

tehnica_det_m

Calitatea materialelor folosite, tehnica de lucru adecvată, ingeniozitatea şi talentul echipei de pictori, au condus la realizarea acestor picturi remarcabile.

Pictura murală exterioară din Bucovina, întâlnită încă de la sfârşitul secolului al XV-lea - după cum o atestă fosta faţadă de vest a Voroneţului lui Ştefan cel Mare - a atins o înflorire maximă în secolul al XVI-lea, în timpul domniei lui Petru Rareş. Conservarea excepţională a picturilor murale a surprins cu atât mai mult, cu cât dintre toate culorile folosite, albastrul este prima care dispare în alte ţări sub acţiunea intemperiilor.

 

Atrage atenţia în mod deosebit scena „Arborele lui Iesei” de pe faţada de sud a Voroneţului, unde fondul albastru, ce ocupă suprafeţe importante, se remarcă prin intensitatea şi rezistenţa deosebită în timp a culorii.

Cu excepţia pigmentului negru, obţinut din cărbune de lemn, toţi ceilalţi pigmenţi folosiţi în pictură (interioară şi exterioară) sunt substanţe minerale, naturale sau de sinteză: argile colorate cu oxid de fier hidratat (ocru), sau oxid de fier anhidru (ocru roşu), hidrosilicat de Fe, Al, Mg şi K (verde de pământ), oxid roşu de plumb (miniu), minerale de cupru (azurit şi malachit), sulfură de mercur (roşu cinabru), silicaţi (albastru smalţ), carbonat de calciu (alb de var).

 

fata_sud_m

În ceea ce priveşte culoarea albastră (renumitul albastru de la Voroneţ), a fost realizată cu pigmentul azurit (carbonat bazic de cupru) aplicat pe un fond negru, alcătuit din cărbune de lemn, atât din motive optice (se produce o intensificare a culorii albastre), cât şi pentru izolarea azuritului de alcalinitatea excesivă a varului. În unele probe prelevate se observă însă pe lângă albastrul azurit şi urme de albastru smalţ, păstrat în proporţii diferite în funcţie de condiţiile de conservare.

Pictura exterioară a Voroneţului - realizată în anul 1547 pe o tencuială specifică, obţinută din mortar de var în amestec cu nisip şi cărămidă pisată - se remarcă printr-o deosebită rezistenţă la intemperii.

Conservabilitatea deosebită a culorilor, în mod special a azuritului, a malachitului şi a perlelor în relief de pe veşminte, chiar şi pe suprafeţele uzate ale zidului, trebuie atribuită în primul rând liantului folosit şi unei tehnici speciale, deosebită de cea tradiţională a frescelor bizantine. Pe de o parte intensitatea culorii albastre dovedeşte că liantul nu putea fi constituit din var, care după uscare albeşte culorile cu care este amestecat. Pe de altă parte, luciul şi duritatea mortarului folosit pentru perle, în contrast cu suprafeţele de tencuială ale peretelui, demonstrează utilizarea altui liant decât varul curat.

albastru_si_verde_m

 

Tehnica de pictură a fost cu siguranţă una mixtă: s-a început prin aplicarea culorilor în frescă (fondurile) şi s-a continuat prin aplicarea unor culori ce conţin un liant organic, proteic, pe o tencuială (intonaco) insuficient uscată. Dintre proteinele utilizate ca liant, caseina este cea care împreună cu varul formează o combinaţie mult mai rezistentă, denumită caseinat de calciu. Aceasta a fost preparată din var şi brânză proaspătă de vaci.

Examinând pisania din piatră aflată deasupra uşii de intrare în pronaos (pe fosta faţadă de vest a bisericii lui Ştefan), pe fondul dintre litere se observă urme de culoare albastru intens realizată cu azurit, aplicată direct pe piatră, lucru posibil numai prin adăugarea unui liant organic în culoare.

 

 

P1012987_m pisanie_detaliu_m

Prezenţa unui liant organic în stratul de culoare este demonstrată şi de culoarea neagră, intensă, lucioasă şi rezistentă la intemperii, care se remarcă pe acoperământul de cap al mitropolitului Grigore Roşca, pictat pe faţada de sud (la vest de uşa de intrare). Această culoare nu se poate obţine în acelaşi mod în frescă.

Analizând starea de conservare a straturilor de culoare se observă atât la Voroneţ cât şi la celelalte biserici cu pictură exterioară, că pigmenţii pe bază de cupru – albastru azurit şi verdele malachit - sunt ultimii pigmenţi ce dispar pe zonele mai expuse intemperiilor.

Efectul fungicid al pigmenţilor pe bază de cupru a protejat liantul organic al culorilor, evitând apariţia unor procese de biodegradare şi contribuind cu siguranţă – printre altele – la conservabilitatea straturilor de culoare.

Caracteristic Voroneţului nu este natura pigmentului albastru, azuritul, (folosit de altfel în pictură încă din antichitate), ci rezistenţa acestuia în condiţii climatice foarte aspre, fapt ce se datorează originalităţii tehnicii de lucru aplicate de către pictorii moldoveni.

urme_albastru_m

Bibliografie:

● Istudor I., Balş I. Contribuţii la cunoaşterea materialelor folosite în pictura murală exterioară a bisericilor de secolul al XVI-lea din Bucovina şi la unele probleme de tehnică, Revista Muzeelor (1968), 5, (6), 491-497

● Istudor I., Un fenomen de alterare a culorilor în pictura murală de la Voroneţ, Revista Muzeelor (1965), 2 (1) 63-65;

● Istudor I., Altération de la Couleur observées sur les peintures murales des églises de Bucovine, în Colloque sur la conservation des peintures murales, Suceava, Roumanie, juillet, 1977, 21 – 25;

● Merticaru C., Istudor, I., Cîmpeanu Gh., Investigation Concern the Outdoor Wall Painting on the 16th Century Monasteries from Bucovina, Romania. Art ’05 – 8th International Conference on „Nondestructive Investigations and Microanalysis for the Diagnostics and Conservation of the Cultural and Environmental Heritage”, Lecce (Italy), May 15th – 19th, 2005, Book of Abstracts, p. 184

● Istudor I., Biserica Mânăstirii Voroneţ, Retrospectivă asupra cercetărilor privind materialele şi tehnica picturilor murale, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Mânăstirea Voroneţ, în volumul „Sfânta Mănăstire Voroneţ, 520 de ani”, Editura Muşatinii, Suceava, 2009, p. 211-229.

 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!