Restaurarea picturilor murale, istorie personală PDF Imprimare Email
Autor Elena Vasilica Martin   
Miercuri, 13 Martie 2013 13:00

copertaAcum, undeva după 20 de ani de la debutul meu pe scena restaurării pot spune că nu eu am ales această meserie ci ea m-a ales pe mine…

Îmi doream să fiu doar un artist plastic ca mulţi alţii fără însă să mă gândesc că întreg destinul meu profesional va fi cu totul altul…

Am întâlnit însă un profesor extraordinar, domnul Dan Mohanu care, cu foarte mult tact şi cu un talent pedagogic înnăscut a reuşit să mă determine să iubesc foarte mult restaurarea. Fiind foarte tânără nu ştiu dacă am înţeles de la început cât de complexă este această disciplină, cât de mult timp trebuie să lucrezi pentru a avea experienţa necesară.

Am asistat la lucrări de o importanţă fantastică, lucrări la care mi-aş dori să particip acum pentru că doar acum ştiu că sunt foarte mici şansele ca într-o viaţă să participi la astfel de lucrări...

 

 

4 vasi

Împreună cu toţi studenţii din Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, sub coordonarea domnilor profesori Dan Mohanu, Oliviu Boldura, Nicolae Sava şi a altora, pe care acum nu mi-i amintesc, am extras 120 de metri pătraţi de pictură murală din Biserica Mănăstirii Văcăreşti…

 

Întâmplarea a făcut ca undeva după anii 90 să lucrez la restaurarea acestor fragmente…

E un paradox, noi am extras acele fragmente de pictură, noi am ajuns să le restaurăm...

Am lucrat apoi la restaurarea fragmentelor extrase de la Biserica Mănăstirii Cotroceni, fragmente care au avut norocul să fie reamplasate în biserica reconstruită.

 

Rămân la povestea celor două monumente distruse pentru a dezvolta puţin acest subiect.

Consider că este foarte important ca atunci când un tânăr începe să îşi desăvârşească educaţia profesională să poată accesa informaţii teoretice şi experienţă practică pe şantiere unde într-adevăr se respectă toate principiile care guvernează acest domeniu. Rigoarea, respectul, disciplina de lucru cred că sunt nu doar obligatorii ci şi de neconceput atunci când e vorba de patrimoniul naţional.

Am încercat, lucrând 20 de ani în cadrul Universităţii Naţionale de Arte să transmit şi colegilor mei mai tineri cunoştinţele şi experienţa acumulată de-a lungul anilor. Este greu să motivezi un tânăr într-o lume atât de mercantilă dar nu imposibil, ei au nevoie de curaj şi de îndrumare, au nevoie să fie promovaţi pentru că, până la urmă, ei vor fi cei care vor reprezenta viitorul restaurării româneşti.

 

Au fost cei mai frumoşi ani pentru mine şi nu regret nimic din tot ceea ce am făcut, poate doar că nu am făcut şi mai mult decât atât. M-am bucurat de colegi extraordinari, de studenţi pe care nu i-am uitat niciodată, de întâmplări frumoase, de bradul de Crăciun de la institut, de tombola cu mici cadouri, de zilele de naştere ale tuturor celor de acolo, de muşcatele din ferestre…

Cred în final că am ales ce mi s-a potrivit şi că mă număr printre cei care merg fericiţi la lucru în fiecare zi doar pentru că au o meserie care le place…

11 lucru

Conferinţa care a avut loc în nordul Moldovei mi-a demonstrat că e nevoie pentru unitatea de breaslă ca oamenii să se vadă mai des, să comunice mai mult, să îşi poată împărtăşi din experienţele profesionale pentru că doar aşa vom fi mai puternici şi vom reuşi să stopăm acest fenomen periculos care practic permite oricui să fie restaurator.

A fost o experienţă extraordinară, am văzut prezentări care mi-au captat atenţia şi care mi-au demonstrat încă o dată că restaurarea românească a ajuns la maturitate.

 

<< Început < Anterior 1 2 3 4 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 1 din 4)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!