Aspecte privind monitorizarea suprafeţelor afectate de umiditate la Biserica Monument din Arbore PDF Imprimare Email
Autor Natalia Dănilă-Sandu, Paula Vartolomei, Loredana Axinte   
Vineri, 25 Octombrie 2013 13:13

copertaCele opt monumente din nordul Moldovei introduse în Lista Patrimoniului Mondial în 1993, respectiv 2010 (Suceviţa), sunt apreciate în special pentru pictura murală prezentă atât pe pereţii interiori, cât şi pe faţade. Conservarea acestor picturi se datorează în mare parte tehnicii a fresco în care sunt executate. Însă salvarea şi transmiterea acestor valori în timp sunt tributare intervenţiilor de restaurare a căror bază ştiinţifică a fost pusă în anii '70 ai secolului trecut la Humor.

Astăzi problemele cu care se confruntă operele de artă sunt mult mai numeroase decât în trecut, datorită dezvoltării industriale, urbanizării alerte, schimbărilor climatice şi vechimii obiectivelor, respectiv îmbătrânirii materiilor constitutive ale acestora. Prin conservarea preventivă, întreţinerea curentă şi intervenţiile corespunzătoare efectuate la timpul potrivit, poate fi încetinit procesul de îmbătrânire şi împiedicată declanşarea unor procese mai complexe de degradare. Aceasta implică cunoaşterea tuturor datelor referitoare la trecutul monumentului şi a tuturor elementelor legate de acesta, inclusiv a problemelor cu care s-a confruntat şi a intervenţiilor în timp asupra componentelor sau în zona din imediata apropiere. Totodată, este necesară actualizarea datelor referitoare la starea de conservare a monumentului, monitorizarea acesteia din urmă fiind o unealtă optimă în acest sens. 

Toate cele opt monumente cu pictură murală din nordul Moldovei au beneficiat de-a lungul timpului de intervenţii de specialitate, dintre acestea vom lua în discuţie biserica – monument din Arbore, aflată în curs de conservare-restaurare.


Biserica cu hramul Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din satul Arbore1 a fost înălţată, în anul 1503, ca paraclis al curţilor boiereşti pe care le stăpânea aici Luca Arbure, având şi destinaţia de necropolă a familiei.

De-a lungul timpului biserica a beneficiat de mai multe intervenţii. Astfel, la sfârşitul sec. al XIX-lea, monumentul a fost restaurat de Comisia Austriacă a Monumentelor. În 1921 Comisia Monumentelor Istorice a construit un acoperiş din şindrilă în locul celui din ţiglă, care fusese grav avariat în timpul războiului. Au fost înlocuite, de asemenea, câteva blocuri de piatră din parament, care fuseseră distruse de un obuz2.

În 1935 a fost observată o fisură mare pe nord şi pe sudul bisericii, în dreptul naosului, în 1937 având loc unele lucrări de consolidare. În 1956 se execută un trotuar nou pe pat de beton armat, iar în 1963 este iniţiat un alt proiect de consolidare a bisericii.

În 1963 este trimisă la Direcţia Monumentelor Istorice o adresă (nr. 15/13.02.1963) prin care parohia aducea la cunoştinţă desprinderea şi căderea unor fragmente de tencuială la exteriorul bisericii în regiunea fisurilor (preotul paroh a fost cel care a ţinut sub observaţie suprafaţa începând cu 11 februarie, timp de 4-5 săptămâni)3.

12


<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 1 din 5)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!