Particularităţi şi perspective ale conservării în timp a picturilor murale exterioare de la Biserica Mănăstirii Voroneţ PDF Imprimare Email
Autor Oliviu Boldura, Maria-Magdalena Drobotă, Ioan Istudor   
Luni, 28 Octombrie 2013 11:26
coperta
Monitorizarea monumentelor cu pictură murală este important să se facă nu numai pe parcursul desfăşurării lucrărilor de restaurare, ci şi după finalizarea acestora. În acest sens, este relevantă prezentarea comparativă a stării de conservare determinate în timpul intervenţiilor intreprinse asupra picturii murale exterioare de pe faţada nordică a Bisericii Mănăstirii Voroneţ în anii `80 şi aspectele relativ recente descoperite în urma investigaţiilor demarate în 2008, acţiune desfăşurată concomitent cu finalizarea procesului de restaurare a picturilor murale interioare. În consecinţă, am fost interesaţi de a urmări evoluţia intervenţiilor de stabilizare a stratului de culoare după o bună perioadă de timp.

S-a constat astfel că, după 28 de ani de la prima intervenţie de restaurare stratul de culoare se confruntă cu acelaşi fenomen de pierdere a aderenţei la suport cât şi pierderi de coeziune între particulele de pigment. Degradărilor de tip exfolieri şi micile umflături prezente pe suprafaţa pictată ca urmare a desprinderilor stratului de culoare de suport ori a fenomenului de recristalizare a criptoflorescenţelor, respectiv sărurile aflate în stratul suport, au fost puse în evidenţă cu ajutorul luminii razante iar zonele cu strat de culoare decoeziv au fost stabilite în urma efectuării testelor de contact.

Intervenţiile din anii `80, executate în regim de urgenţă pentru salvarea picturilor murale exterioare ale Bisericii Mănăstirii Voroneţ au constat în: replantarea pe absida de nord a unor fragmente de frescă desprinse din zona superioară a absidei, îndepărtarea mortarelor de reparaţie necorespunzătoare începând cu zona crăpăturilor de la îmbinarea pridvorului cu pronaosul şi refacerea structurii de zidărie, consolidarea stratului suport, completarea zonelor lipsă din stratul suport cu mortare pe bază de var, urmată pe anume zone de integrarea cromatică a chituirilor cu mortare colorate şi integrare a fresco în tehnica tratteggio, stabilizarea pulverulenţelor şi fixarea stratului de culoare în curs de exfoliere, ca o primă intervenţie de urgenţă.

Replantările au readus în operă mici fragmente de frescă recuperate şi s-au repus în plan deformări ale stratului suport şi dislocări cu pericol de desprindere. Cercetările stratigrafice efectuate în anii ‘80, în special pe latura de sud şi nord, la zona de îmbinare a pridvorului cu pronaosul au pus în evidenţă trei tipuri de mortare de reparaţie ceea ce denotă că au existat trei intervenţii la nivelul reparaţiilor stratului suport. Parcurgem astfel o istorie a materialelor folosite în construcţii în diverse etape: prima intervenţie de refacere neomogenă a structurii de zidărie (cărămidă şi piatră) apoi completarea lacunelor stratului suport cu un mortar pe bază de var, în următoarea intervenţie s-a folosit ipsosul, iar ultimul material folosit la reparaţie a fost cimentul.

12
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 1 din 5)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!