Ieud Deal. Îndepărtarea diverselor tipuri de depuneri prezente pe suprafaţa picturii PDF Imprimare Email
Autor Rodica Pavel   
Miercuri, 26 Februarie 2014 20:59

6 martor de curatare naos Consistența fizică a operei [...] reprezintă locul manifestării imaginii (Cesare Brandi)

Consistența fizică a operelor de artă se află în strânsă legătură cu tehnica și materialele alese de creatorii lor[1]. Starea de conservare a unei opere este rezultatul direct al raportului dintre calitatea tehnicii de execuție, compatibilitatea materialelor originare, pe de o parte și condițiile îndurate de acestea în trecerea lor prin timp, pe de altă parte. De toate aceste aspecte este necesar a se ține seama în oricare moment al intervențiilor de conservare și de restaurare.


Operațiunea de curățare, moment important în redescoperirea imaginii, se impune ca fiind elementul esențial în redarea unei imagini corecte posterității. Vizionarea unei imagini murale înaintea restaurării este adesea greu de parcurs din cauza acumulării însumate de-a lungul timpului a diferitelor tipuri de depuneri pe suprafața sa. În cazul îndepărtării depunerilor de pe suprafața sensibilă caracteristică picturii ieudene nicio precauție nu este de prisos, existând aici un risc sporit de afectare a autenticității dacă intervenția ar fi una impetuoasă, în mod inevitabil ireversibilă. Ne-a revenit așadar o responsabilitate sporită de a găsi o cale echilibrată în a reda contemporanilor o imagine a operei degajată de aceste depuneri într-o măsură suficientă pentru o corectă lecturare estetică, dar, în același timp, și prioritar, de a nu afecta consistența materială și istoricitatea operei, pe scurt, de a-i proteja autenticitatea. Toți ceilalți factori care pot interveni în stabilirea metodologiei de intervenție, trebuie să fie subordonați dezideratului protejării autenticității și integrității operei. Astfel în unele zone a trebuit să ne mulțumim cu rezultate parțiale în ce privește îndepărtarea unor depuneri puternic penetrate în masa stratului pictural, pentru a nu risca afectarea materiei originale printr-o acțiune neadaptată corect respectivelor situații. 


Curățarea fiind o acțiune ireversibilă, s-a procedat cu multă prudență, efectuându-se în prealabil analize fizico-chimice la elementele componente ale grundului și la pigmenții originari, pentru dobândirea unei imagini obiective asupra proprietăților acestora. Au urmat teste pentru stabilirea metodelor și materialelor adecvate îndepărtării fiecărui tip de depunere și pentru adaptarea acestora la suprafața sensibilă caracteristică tehnicii distemper paint. Numai după obținerea unor rezultate concludente și satisfăcătoare, și ținând seama de acestea, s-a purces la elaborarea metodologiei de îndepărtare a depunerilor de pe suprafețele pictate. Raportarea la dezideratul păstrării autenticității s-a făcut pe tot parcursul aplicării acestei metodologii, urmărind totodată a se da satisfacție atât instanței estetice cât și celei istorice.

Problematica pusă de operaţiunea de îndepărtare a depunerilor aderente de pe suprafaţa picturii la biserica de lemn din Ieud Deal a fost determinată, direct, de tehnica de realizare a decoraţiei pictate şi, indirect, de tipurile de depuneri specifice. Tehnica – distemper paint – în care sunt decorate multe biserici de lemn, nu urmează rețete consacrate. Dacă materialele utilizate sunt în genere aceleași: clei animal în concentrații minime ca liant și gipsul ca material inert[2], raportul cantitativ dintre acestea variază de la un monument la altul, și uneori chiar în cadrul unui singur monument.

 

Caracterul polar al materiei asociate tehnicii distemper paint, porozitatea suprafeței, dar şi lipsa unui strat de protecţie au favorizat aderenţa depunerilor de variate origini şi penetrarea parţială a acestora în stratul pictural.

Clasificarea tipurilor de depuneri s-a făcut în funcție de natura lor, si astfel avem: depuneri superficiale și slab aderente la suprafața picturii (acestea au fost îndepărtate prin operațiunea de desprăfuire); depuneri aderente ancrasate – puternic ancorate pe suprafața pictată (fum, gudroane, depuneri proteice, reziduuri biologice - excremente de muște și de lilieci); halouri de tanini – alterare cromatică a imaginii.

 

Alegerea substanțelor de curățare s-a făcut în funcție de natura materiilor ce urmau a fi îndepărtate, de rezistența și sensibilitatea stratului pictural. În acest demers a fost de folos ca instrument de lucru diagrama triunghiulară a lui Teas, pentru identificarea amestecurilor de solvenți capabile să dizolve fiecare grupă de depuneri. Au fost utilizate amestecuri cu apa ale unor solvenți organici ușor polari. Apa este solventul care, datorită polarității moleculelor sale, puternic legate între ele prin legături de hidrogen, are o viteză lentă de evaporare și o afinitate redusă față de substanțele nepolare pe care doar le umectează. În funcție de natura depunerii de solubilizat, au fost aplicate soluții apoase de amoniac, alcool etilic absolut sau agenți de suprafață în concentrații fosrte mici. Este de menționat faptul că o consolidare prealabilă a stratului pictural este necesară pentru obținerea unor bune rezultate în procesul de îndepărtare a depunerilor.


2a.RASTIGNIREA-E depuneri aderente 22b.RASTIGNIREA-E depuneri aderente 1

 



Îndepărtarea depunerilor aderente ancrasate

Suprafața pictată prezenta inițial zone extinse acoperite cu depuneri constituite din materii diverse însumate de-a lungul timpului: praf, gudroane rezultate în urma arderii incomplete a materiilor grase din lumânări și candele, depuneri proteice, reziduuri biologice, halouri de tanini. Depunerile aderente de praf erau generalizate pe întreaga suprafață interioară a bisericii.

Pentru îndepărtarea acestora s-au folosit substanțe tensioactive[3] în diluții foarte slabe cu apă distilată. Agenții de suprafață sunt substanțe organice care au proprietatea de a scădea tensiunea superficială a apei, prin aceasta crescând capacitatea ei de umectare. (Contrad 2000 – este un detergent neutru anionic și neionic).


Depunerile acumulate pe suprafața lemnului, în lacunele totale ale stratului de grund au fost îndepărtate cu soluții slabe de alcool etilic absolut în apă distilată și amoniac în apă distilată. Aceleași soluții s-au dovedit eficiente și în cazul îndepărtării halourilor albicioase de sulfat de calciu de pe suprafața lemnului; s-a evitat erodarea marginilor picturii în cursul acestei operațiuni.

Zona cea mai dificilă, în ce priveşte curăţarea, a fost altarul. Dificultatea realizării curăţărilor în acest spaţiu derivă dintr-un cumul de factori agravanţi, precum: fumul de la lumânări, variaţiile de temperatură, dar şi înălțimea redusă a încăperii şi lipsa ventilaţiei. Astfel, fumul şi alte depuneri aderente au făcut corp comun cu pictura, constituindu-se într-un strat ancrasat, îngreunând mult curăţarea. Pe de altă parte proprietățile inițiale ale liantului din grund erau mult diminuate, acesta devenind foarte friabil, prea puțin rezistent la solicitări mecanice. Ca urmare a testelor locale, îndepărtarea acestor depuneri a fost posibilă folosind soluții cu caracter ușor bazic precum soluția slabă de amoniac în apă distilată, aplicate prin tamponare delicată sub protecția hârtiei japoneze, prin rularea atentă a unor mici bastoane cu vată umezită. Succesul acestei intervenții a depins atât de soluția aplicată, cât, mai cu seamă, de atenția operării și înțelegerea de către operator a problematicii specifice. S-a realizat o îndepărtare parțială a depunerilor, rezultatul fiind limitat de rezistența slabă a straturilor originale.

 

5.teste de indepartare a depunerior ancrasate 8 depuneri biologice- test curatare per.E 9 Curatarea depunerilor protice 9.  imagine macroscopica a depunerilor proteice

Îndepărtarea depunerilor proteice

O altă provocare pentru procesul de curăţare, a constituit-o îndepărtarea depunerilor proteice provenite din contactul frecvent al mâinilor şi hainelor de lână cu suprafaţa picturii. Zonele s-au identificat în special în partea inferioară a celor trei încăperi la înălțimi cuprinse între 1-1,8 m de la nivelul pardoselii și în zona cafasului la același nivel. Substanţele proteice au migrat în masa stratului pictural saturându-l parțial, rezultând, în combinaţie cu umiditatea de condens, suprafeţe cu morfologie şi culoare proprie, foarte vizibile. Acestea, prin suprafața denivelată (zgrunțuroasă), cu luciu puternic și culoare maroniu-gălbuie îngreuna, iar pe alocuri chiar împiedica receptarea imaginilor pictate.

Îndepărtarea acestor depuneri a fost posibilă prin umectarea și gonflarea lor folosind soluții cu caracter bazic capabile să rupă legăturile moleculare din structura substanțelor proteice. S-au alternat tratamentele chimice și mecanice până la obținerea unui rezultat satisfăcător.

 

Îndepărtarea reziduurilor biologice (excremente de muște, lilieci)

Reziduurile biologice de tipul excrementelor de muște au fost localizate mai cu seamă în zone ale iconostasului în aproprierea cărora se aprindeau lumânări și candele, ceea ce ne conduce la ideea că insectele au fost atrase de lumină și căldură. Aceste acumulări produc efecte de ordin estetic dar și unele modificări chimice ireversibile la nivelul stratului de culoare și al grundului prin acțiunea acidă a unor substanțe din compoziția lor. Îndepărtarea reziduurilor biologice s-a făcut prin acțiuni mecanice și solubilizare aplicate simultan. S-a folosit o soluție cu caracter bazic de amoniac în apă distilată, în diluție slabă.

Rezultatul a fost unul parțial deoarece în unele zone au rămas colorații gălbui produse prin penetrarea în profunzime a substanțelor biologice.


7 Indepartarea depunerilor ancrasate Altar N scena Arborele vietii 57 Indepartarea depunerilor ancrasate Altar N scena Arborele vietii 69.  Indepartarea depunerilor proteice - Naos V scena Samson cel tare 29. Indepartarea depunerilor proteice - Naos V scena Samson cel tare1

 



10 Extragere tanini inainte de extragere10 Extragere tanini 310 Extragere tanini dup extragere 1


Halourile de tanini

Halourile de tanini constituie de asemenea o altă formă de degradare întâlnită la biserica din Ieud. Apariția acestora este cauzată de infiltrarea apelor pluviale, care penetrează suportul de lemn și apoi stratul pictural, solubilizând și antrenând materii organice colorate conținute în structura lemnului cum ar fi tanini și \ sau rașini.

Astfel printr-un proces de oxidare și brunisare, sub acțiunea variațiilor de temperatură și umiditate, zone ale stratului pictural sunt degradate cromatic și prin urmare ele pot fi ușor confundate cu depunerile ancrasate, de către un ochi neavizat, diferențiindu-se printr-o morfologie specifică de tip hartă. Cele mai degradate zone sunt localizate pe planurile înclinate (tavan înclinat) și pe cele orizontale (tavan, denticuli și tavănuțe), iar într-o mai mică măsură pe pereții verticali.


Operațiunea de îndepărtare a halourilor de tanini s-a făcut local prin solubilizare și extrageri repetate, fără o acțiune mecanică. Metoda presupune pensularea pe suprafață prin intermediul unei foițe japoneze + șervețel a unei substanțe capabile să solubilizeze taninii, care sunt transferați apoi în materialul celulozic portant. În cazul acestui tip de curățare s-au folosit soluții cu caracter bazic precum soluția de amoniac în apă distilată în concentrații foarte reduse. Operațiunea s-a repetat până la obținerea unui rezultat mulțumitor, eficacitatea ei fiind determinată de capacitatea de solubilizare și de concentrația soluției aplicate.


REPICTARE naos perTratarea repictărilor de epocă

O problemă inedită de curăţare a ridicat-o repictarea prezentă pe ambele părţi ale peretelui despărţitor dintre pronaos şi naos. Repictarea a fost făcută în secolul al XIX-lea cu prilejul decupării unor ferestre către biserica femeilor (pronaosul). Pentru a încadra aceste deschideri cu un oarecare decor, a fost executată o pictură târzie, suprapusă celei inițiale, de altă factură decât aceasta, reprezentînd motive decorative.

Într-un astfel de caz decizia de îndepărtare sau de păstrare a intervenţiei de repictare poate fi luată numai după o analiză atentă a tuturor aspectelor istorice şi estetice, a stării de conservare şi a riscurilor pe care le implică o eventuală intervenţie.


Această repictare a folosit o tehnică asemănătoare celei originale, cele două pelicule făcând cu timpul corp comun. Fiind și foarte subțiri, cu greu ar putea fi separate, în acest caz pierzându-se definitiv pictura mai recentă, iar celei inițiale fiindu-i, foarte probabil, afectată integritatea. Apoi, din punct de vedere al instanței istorice, pictura din secolul al XIX-lea a intrat deja în conștiința publică, intervalul istoric interpus între momentul repictării și momentul actual neputând fi negat prin întoarcerea la momentul de dinaintea repictării[4]. Mai mult decât aceasta, motivul intervenției istorice (adică golurile create în peretele respectiv) există încă și nu poate fi ignorat, determinând la fel ca și în urmă cu mai mult de un secol traseele zonelor repictate. Urmare acestor considerații, hotărârea luată a fost în sensul menținerii și conservării repictării din secolul al XIX-lea, lăsând viitorimii această mărturie, ca și posibilitatea de a afla o metodă care să permită separarea straturilor istorice fără riscuri.


Concluzii

Îndepărtarea depunerilor aderente fiind o acțiune cu efecte ireversibile, toate intervențiile au fost făcute numai după efectuarea de analize fizice și chimice ale elementelor din compoziția grundului și a peliculei de culoare, precum și a testelor de curățare; au fost, de asemenea, atent cântărite riscurile și beneficiile fiecărei intervenții asupra autenticității și integrității operei. Problema îndepărtării diverselor tipuri de depuneri de pe suprafețe realizate în tehnica distemper paint nu se rezumă doar la identificarea unor soluții adecvate, ci, în egală măsură la înțelegerea complexului de aspecte tehnice, istorice, estetice și chiar etice care constituie substanța operei.


Bibliografie

BRANDI, Cesare – Teoria restaurării, Ed. Meridiane, Bucureşti 1996

ISTUDOR, Ioan – Noțiuni de chimia picurii, Ed.ACS

MORA, Paolo si Laura, PHILIPPOT, Paul – Conservarea picturilor murale, Ed. Meridiane, Buc. 1986;

RIEGL, Alois – Cultul modern al monumentelor(Esenţa şi geneza sa), Bucureţti , 1999

CHOAY, Francoise – Alegoria patrimoniului, Ed.Simeria, Bucureşti, 1998,

RICHARD WOLBERS - Cleaning Painted Surfaces aqoues metodas

 


[1] Cesare Brandi – Teoria restaurării, Ed. Meridiane, 1996, p. 40
[2] Conform analizelor efectuate de chimist Ioan Istudor și publicate în I. Istodor - Noțiuni de chimia picturii, Editura ACS, p. 359
[3] Molecula acestor substanțe sunt compuse din două părți: una polară, hidrofilă și alta nepolară, hidrofobă. (Ioan Istudor – Noțiuni de chimia picurii, Editura ACS, p. 277280)
[4] Cesare Brandi – Teoria restaurării, Ed. Meridiane, 1996, p. 61-70

 

 

<< Început < Anterior 1 2 3 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 1 din 3)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!