Recuperarea picturilor murale de la Biserica Icoanei din Bucureşti PDF Imprimare Email
Autor Gabriela Ştefăniţă   
Luni, 24 Martie 2014 08:49
  • 1Amplasarea geogafică

Biserica Icoanei, important monument istoric din București ce poartă  hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Ierarh Nicolae, se află situată în centrul oraşului, pe strada Icoanei nr. 12.

  • Istorie și ctitori ai monumentului

Construită între anii 1784 - 1786, când dezvoltarea arhitecturii şi a artelor auxiliare în sec XVIII din Ţara Românească şi Moldova corespunde regimului turco – fanariot, Biserica Icoanei apare ca rodul unei vremi de cumpănă marcate de un nou tip de viaţă social - economic, destinat prin excelenţă spaţiului urban. Astfel către 1745 - 1750,[1] în mahalaua Ceauş David, pe locul unei modeste biserici ctitorite de ceauşul David Corbea[2], ardelean de origine, trimisul lui Constantin Brâncoveanu la curtea ţarului Petru cel Mare, Misail Monahul, din neamul Băbenilor, fost logofăt de taină şi cunoscut sub numele călugăresc de Macarie Schimnicul, a clădit o altă biserică, din lemn, cu o turlă, având şi chilii împrejur.[3]


În aprilie 1777, ctitorul instituia epitrop pe nepotul său de frate, Panait Băbeanu, căpitan de lefegii, devenit ulterior sluger, căruia îi lăsă întreaga lui avere. Acesta constatând că biserica se deteriorase a cerut mitropolitului Grigore al  II-lea încuviinţarea de a o rezidi din temelie. Consimţământul mitropolitului l-a primit la 1 iun. 1783 și noua biserică a fost rezidită din cărămidă, între anii 1784 - 1786 şi sfinţită la 2 sept. 1786, după cum atestă și pisania încastrată în prezent pe faţada vestică a bisericii în stânga pridvorului. Această pisanie prezintă ctitoria cu toate clădirile anexe dar și cu destinaţia şi regulile de funcţionare ale întregului ansamblu. Este una din cele mai interesante pisanii ale sfârşitului de veac XVIII, meritând a fi transcrisă în întregime: „Această sfîntă şi înfrumuseţată biserică, unde să proslăveşte numelui celui în Troiţă mărit Dumnezeu, întru cinstea şi pomenirea prea sfintei de Dumnezeu Născătoare şi a Sfântului proroc Ioan Botezătorul şi a Marelui Ierarh Nicolae, s-au zidit din temelie în zilele Înălţatului Domn Constantin Şuţu Voievod, mitropolit fiind prea Sfinţia Sa Chir Grigorie, la anul 1784 care s-au zidit prin prejur chilii ca să fie pentru adăpostirea săracilor călugăriţi şi femei văduve scăpătate şi acelor streini bolnavi ce vor năzui la ajutorul Sfintei Icoane, iar preoţii sau călugării sau mirenii însuraţi cu femee să nu aibă voe a şedea la chiliile din lăuntru după cum şi cu groaznic blestem s-au făcut acest aşezămînt numai ctitorii să aibă voe. De nu se va purta cineva cu bună orînduială sau din cele ce lăcuesc în chilii să-i dea afară. Venitul ce se va strânge la biserică să ia preoţii doi bani şi epitropul un ban ca sa fie pentru ajutorul săracilor şi la acele ce vor lipsi la Sfînta Besearică, iar cu celelalte daruri domnii sau alţi pravoslavnici creştini şi acelea să fie tot în mîna epitropului. Totdeauna numai doi preoţi şi un diacon să fie nelipsiţi, iar după sfîrşitul vieţii mele las cu sufletul mieu ca numai din neamul mieu să rămîie epitrop peste toate acestea ce mai sus scriu, nepoţii şi strănepoţii. Fost-au cheltuitor şi ostenitor dumnealui Panait Băbeanu, vel căpitan de lefegii, avînd şi de alţi pravoslavnici creştini. Şi s-a săvârşit la anul 1786, septembrie 2, iar cine va strica vre un aşezămînt dintr-acestea să aibă a da seama la înfricoşata şi dreapta judecată a cerescului Împărat.”    


  • Intervenții anterioare asupra bisericii şi a picturilor murale:

• Modificări la nivelul arhitecturii

Ctitoria bucureşteană de la sfârşit de secol XVIII, Biserica Icoanei, ce mai conservă încă spiritul medievalismului autohton, prezintă una dintre cele mai zbuciumate evoluţii de la constucția sa. Aceste transformări s-au datorat atât reparaţiilor zidăriei afectate de cutremure, cât și a nevoii de amplificare a spaţiului interior, dublată de dorința de înnoire din sec. XIX a lăcașului bisericesc, conform gustului epocii.


Astfel din arhiva parohiei, arhiva I.N.M.I. (INP), BCNMASI, R.M.I. reiese că în 1812 - biserica păstrează în linii mari aceeaşi înfăţişare şi proporţie de la construcţie[4], în 1838 - se rezidesc părţile superioare ale bisericii căzute în urma cutremurului din acel an, excepţie făcând cele trei bolţi ale pridvorului[5], iar în 1873 - arhitectul Al. Orăscu propune un proiect privind intervenții de reconstrucție a bisericii ca: retencuirea faţadelor și decorarea acestora „…friză şi rosete după desenul arhitectului, console la colţurile din faţă…”,[6] realizarea unor ferestre noi dar și lărgirea sau închiderea celor deja existente, reconstruirea turlei celei mari, construirea turnului clopotniţă de deasupra pridvorului, îmbrăcarea în tablă a turlelor. Nu se cunosc date exacte cât s-a realizat în acea perioadă din acel proiect. Cert este că între anii 1887 - 1889 - se reface din nou monumentul, perioadă[7] în care s-a adăugat bisericii un nou pridvor sau exonartex, s-au refăcut turlele, una circulară pe naos şi alta de tip turn – clopotniţă pe pronaos, bolta prăbuşită de pe pronaos a fost refăcută în întregime în formă semicilindrică, dar la un nivel mai jos decât bolta originală iar vechiul pridvor al bisericii a primit un tavan cu rol de cafas, realizat prin străpungerea peretelui vestic al pronaosului fapt ce a dus la dispariția unor scene importante de pictură respectiv din registrul Apocalipsei, scene rare din iconografia medievală. În acelaşi timp au fost instalate sobe cu încălzire pe lemn, în pronaos și altar. Ferestrele din registrul superior al pronaosului au fost obturarate cu zidărie prin care s-au construit și hornurile de evacuare a fumului. Tot în această perioadă s-au lărgit toate ferestrele monumentului.


23

 



4Sub conducerea arhitectului Smărăndescu, în 1928 acoperişul şi turlele monumentului au fost învelite cu tablă. După cutremurul din 1940, Biserica Icoanei a fost restaurată prin Comisiunea Monumentelor Istorice, proiectantul fiind arhitectul Emil T. Costescu[8]În prezent, conform referatului de expertiză tehnică întocmit de expertul atestat de MDPL, ing. Marius Median şi de expertul atestat de MCCPN, arh. A. Botez, pentru acest monument se va avea în vedere o viitoare consolidare a bisericii strict pe exterior.


Chiar dacă ctitoria lui Panait Băbeanu - Biserica Icoanei din cauza deselor refaceri nu mai păstrează forma inițială, în mare răspunde unei eleganţe moştenite din strălucita experienţă a veacului XVIII. Un martor important al constucției inițiale il constituie imaginea bisericii reprezentată în pictura din tabloul votiv. Acolo biserica este reprezentată cu trei turle, două mici pe pronaos și cea mare pe naos, nu cum este în prezent cu o turlă pe naos și una de tip clopotniță pe pridvor, ambele îmbrăcare în tablă zincată. A doua construcție a monumentului, respectiv biserica veche   din lemn este reprezentată în mâna dreaptă a ctitorului său Misail Monahul, în colțul de sud-vest al tabloului votiv din pronaos.


• Intervenţii anterioare asupra picturilor murale

Pictura murală originală de la 1786, a fost executată în tehnica ”a fresco.” În timp ea  a traversat mai multe etape semnificative de refacere astfel că în 1838 - în urma refacerii bisericii s-a „zugrăvit după modelele anterioare portretele vechilor şi noilor ctitori”, Misail Monahul, Panait Băbeanu, fratele acestuia Ioniţă cu soţia sa Sofia și copii lor Elena, Nicolae, Maria şi Panait [9], s-a refăcut întregul ansamblu în tempera (prima pictură din turla mare este în tempera) iar în 1873 - picturile murale sunt refăcute  în tehnica ulei[10]. Biserica a fost radical ,,restaurată şi rezugrăvită”[11] de Mihail Băbeanu în 1889 care a dăruit din propria sa avere toate sumele necesare. Frescele originale au fost acoperite cu o nouă pictură în tehnica ulei[12]în stil realist, modern, „occidentalizat” în tehnica ulei, de către pictorul Mihail Dragomirescu[13]. Faptul că bolta de pe pronaos a fost refăcută în aceeași perioadă, mai jos decât cea iniţială, a primit și ea noua pictură în ulei. În podul bisericii se pot observa o parte din pereții și pandantivii din zidăria originală acoperiți cu fragmente de frescă din sec. al XVIII-lea. Iconografia acestor fregmente este compusă din sfinți melozi pe pandantivi și o parte din scenele Imnului Acatist.

În sec. XIX, noul stil și noua tehnică, cea în ulei a fost preferată de artiști dar și de comanditari, în special datorită strălucirii verniului aplicat, dar şi a unei bogate palete de culori[14]Ea s-a aplicat atât în cazul bisericilor nou construite dar și mai grav a acoperit pictura originală în frescă din biserici vechi aşa cum s-a întâmplat și la Biserica Icoanei din Bucureşti.

 

589


Lucrările de restaurare - conservare asupra picturilor murale au început în 1965, când pictorul I. Taflan a decapat picturile din vechiul pridvor al bisericii, o parte din pilastrul de sud dintre naos şi pronaos, registrul cu medalioane din pronaos și zona proscomidiei. Însă lucrările nu au fost finalizate. Abia în 1989 a început o nouă campanie de lucrări de conservare – restaurare, (asupra picturilor murale interioare) cu restauratorii Dan Mohanu şi Teodora Ianculescu Spătaru, conform proiectului întocmit de C . Boambeș din 1987 și avizelor C.C.E.S. şi C.P.B. Cu această ocazie s-au conservat şi restaurat zonele cu pictură în frescă existente cât şi cele cu pictură în ulei rezultate din refacerea din 1889. S-au efectuat și zone martor de îndepărtare a repictării în ulei în naos și altar, conform recomandărilor primite în procesul verbal din 3 iunie 1987. Pridvoraşul ce păstra o pictură a secco de sec. XIX, a primit prin decizia comisiilor reunite a C.C.E.S. şi C.P.B, pentru o nouă pictură decorație în frescă[15].


Starea de conservare a arhitecturii


Structura zidăriei Bisericii Icoanei - Bucureşti, este realizată din cărămidă de format normal, legată cu mortar de var, la fel ca și semicupola din altar, cupolele din vechiul pridvor, arcele şi pilaştrii. Părţile superioare ale monumentului, respectiv turla naosului şi bolta de pe pronaos, inclusiv turnul – clopotniţă, sunt din  sec. XIX din bârne subţiri din lemn şi armătură din rabiţ. Acoperişul este plat, în două ape, terminat spre faţada vestică cu un timpan, pe baza turnului clopotniţă. Turlele sunt îmbrăcate în tablă. Decoraţia exterioară este puţin reliefată. Cornişa frumos decorată cu mici palmete, subliniată cu un şir de arcuşoare cu aspect de denticuli, rozete mici în relief floral,aşezate deasupra ferestrelor în panourile inegale ale faţadelor. Pridvoraşul – exonartex, are un antablament cu friză decorată. Ferestrele au spre interior geamuri ornamentale, colorate în tonuri pastelate, cu dominantă de albastru. Pardoseala interioară compusă din dale de marmură se ridică în partea altarului cu 15 cm. formând soleea bisericii. Sistemul de încălzire se realizează prin calorifere montate de-a lungul pereţilor, în dreptul stranelor şi ascunse în spatele strănilor dar și prin aparate de aer condiționat montate pe pereți sau in dreptul geamului.   Trotuarul perimetral este din pavaj de beton. În prezent se constată o umiditate a zidăriei ridicată până la aproximativ 1- 1,5m fapt ce necesită lucrări de hidroizolație.

 



12

Biserica Icoanei a fost pictată în tehnica „a fresco” între anii 1784 – 1786 de Grigore Zugravul. Alți autori ca G. D. Florescu şi C. Giurescu menţionează că în 1935 la proscomidie exista o inscripţie incompletă cu numele mai multor zugravi ,,Alexandru, Constantin Zugravul şi ...” În prezent acea inscripție este dispărută[16].

Pictura originală în frescă, a fost acoperită în toate compartimentele bisericii cu o nouă decorație realizată în tehnica ulei în anul 1889. Această repictare a fost indepărtată în mai multe etape de restaurare doar din pridvor și pronaos. Începând cu 2011, la Biserica Icoanei, are loc o nouă campanie privind lucrări de conservare- restaurare asupra întregii picturi murale, operații ce continuă și în prezent[17].


Pictura în frescă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, vizibilă în vechiul pridvor al bisericii şi pe puţinele fragmente din restul bisericii rezultate în urma decapării repictării în ulei, prezintă degradări ca: depuneri de fum, praf, pierderea coeziunii între particulele stratului de culoare prezente sub formă de pulverulenţă, eroziuni şi lacune ale stratului pictural în partea inferioară a pereților, intervenţii necorespunzătoare constând în diferite reparaţii realizate negijent asupra lacunelor rezultate din montarea noului sistem electric, sau de supaveghere, vopsitorii noi suprapuse peste pictura originală în scopul mascării degadărilor datorate umidității de capilaritate.

În altar și pe pereții verticali din naos, repictarea în ulei de sec. al XIX-lea ce acoperă fresca originală prezintă degradări grave datorită incompatibilității acesteia cu vechea zidărie, poroasă, angajată într-un schimb permanent de umiditate. Au apărut pe suprafață exfolieri ample, în ,,solzi” uneori de mari dimensiuni, datorită contracţiei peliculei combinată cu pierderea elasticităţii picturii în ulei. Prin lacunele picturii în ulei se observă cu mare uşurinţă pictura originală de sec. XVIII. Chiar dacă această repictare în ulei reprezintă o etapă istorică, aceasta necesită intervenții de consolidare fapt ce va afecta pictura originală de aceea se impune înlăturarea acesteia.

 

11131415


Intervenții de conservare - restaurare realizate asupra picturilor murale în perioada 2011-2014

În toate compartimentele monumentului repictarea în ulei a fost realizată parțial pe un grund uleios iar pe multe zone a fost aplicată direct pe frescă. Parțial, unele suprafețe de repictare în ulei au fost acoperite de-a lungul timpului și cu alte straturi de vopsea probabil și în scopul infrumusețării picturii.

In perioada 2011 - 2013 s-au recuperat de sub repictarea în ulei, conservat și restaurat vechea pictură în frescă de sec XVII din zona pronaosului respectiv: pereții laterali de nord și sud, glafurile ferestrelor mari și glafurile ferestrelor mici din partea superioară.


10In turla și bolta pronaosului refăcute în totalitate in sec XIX s-a conservat și restaurat picturile murale   realizate în tehnica ulei. Ele reprezintă o etapă istorică a monumentului. Peretele de vest cu tabloul votiv chiar dacă este și el acoperit de refaceri în tehnica ulei a fost conservat și restaurat la acest nivel deoarece conform datelor istorice cât şi a sondajelor stratigrafice tabloul votiv a fost îmbogăţit cu noi imagini de ctitori începând cu anul 1838.[18] Pentru cele două tehnici de pictură s-au aplicat metodologii diferite specificate în proiectul de conservare- restaurare avizat de comisiile de specialitate.

În pronaos stratul pictural original realizat în tehnica a fresco de la 1786 a fost  recuperat de sub repictările în ulei în mai multe etape, prin reveniri selective pe suprafață, prin decapare chimică. Operațiile au fost îngreunate de grosimile diferite ale repictării peliculei de culoare și a multor vopsitorii suprapuse. Pictura în frescă degajată de repictări prezenta multiple degradări cum sunt: reparații anterioare necorespunzătoare, realizate din materiale incompatibile picturii în frescă ca ipsosul, cimentul, sau cele realizate negijent   depășind marginea lacunelor existente înainte de repictare, pierderi ale suportului pictural datorate montării coșului   de fum de la o sobă dezafectată ulterior, pierderi parțiale ale zidului original dintre pronaos și pridvor, a zidului glafurilor ferestrelor mari, fapt ce a dus implicit la pierderea decorului iconografic inițial.


S-au executat operații de conservare - restaurare a picturii prin îndepărtarea reparațiilor anterioare necorespunzătoare, decaparea urmelor de văruieli, a suprapunerilor de mortare, urmând  chituiri ale lacunelor profunde și fisurilor cu mortare pe bază de var - nisip iar stabilizarea stratului suport s-a făcut prin injectare cu un consolidant pe bază de var hidraulic. 




16În partea sudică a pronaosului s-a îndepărtat zidăria ce optura glaful ferestrei superioare. S-a descoperit al doilea sistem de evacuare a fumului provenit de la cea de-a doua sobă ce funcționa pe această zonă. Pictura originală se păstra sub depunerile masive de funingine, fum și repictare în ulei a fost recuperată prin operațiile conservare și restaurare.

Tot în pronaos după decaparea repictării în ulei a apărut urma zonei de înbinare a vechiului cafas și o parte din grinda de lemn de susținere. Lacuna rezultată din amprenta vechiului cafas a fost   tratată prin chituire cu un mortar de var -nisip cu o textură structură ușor rugoasă reprezintă iar zona grinzii conservată ca atare. Ele constituie un moment istoric privind refacerile în timp asupra monumentului.

Îndepărtarea picturii în tehnica ulei de pe pictura originală în tehnica „a fresco”, se va efectua în continuare în perioadele următoare în vechiul , în altar și pe pereții verticali din naos.


  • Prezentarea estetică

Conceptul general de prezentare finală a ansamblului urmărește recuperarea picturilor originale în frescă de sub repictările în ulei și păstrarea ca etape istorice a suprafețelor construite din nou în sec. al XIX-lea și pictate în tehnica ulei.

Integrarea cromatică pentru zonele cu pictură în ulei ce au fost păstrate ca etape istorice a fost realizată prin tehnica retușului în culori de ulei degresate pe hârtie de filtru și amestecate cu verni de retuș.

Pentru zonele cu pictură originală realizată în tehnica „a fresco”, au fost folosite metodele velatura în ton neutru apropiat de culoarea adiacentă și ritocco. Pe lacunele chituite la nivelul statului de culoare, imaginea fost reconstituită prin metoda tratteggio.

      

  • Descrierea iconografică apărută în pronaos și vechiul pridvor după îndepărtarea repictărilor în ulei

Faptul că lucrările de conservare- restaurare sunt încă în desfășurare, în prezent, în urma îndepărtării repitării în ulei se identifică doar   o parte din programul iconografic original. Respectiv vechiul pridvor care este împărţit cu un planşeu intermediar ce delimitează un cafas impovizat păstrează aproape în totalitate pictura de la sfârşitul veacului al XVIII-lea.

Cele trei calote prezintă imaginile lui Iisus Emanuel – în centru, Maica Domnului Orantă – la nord şi Sf. Ioan Botezătorul – la sud. Urmează, în timpane, scenele din Sinoadele ecumenice, iar pe peretele vertical din partea de vest sunt scenele din Geneză. Peretele estic al pridvorului – astăzi al cafasului, este consacrat scenelor din Apocalipsa Sf. Ioan Teologul. O parte din scena Judecăţii de Apoi, ilustrare a ultimului capitol al Apocalipsei, în prezent este parțial pierdută de ampla deschidere a cafasului către pronaos.            

Sub cafas, pictura murală de la 1784 – 1786 continuă cu scenele din Apocalipsă şi imagini ale unor sfinţi cuvioși în picioare. Din scenele Apocalipsei[19] se mai păstrează în registrul inferior reprezentările corespunzătoare capitolelor: 7, 8, 9, 10 şi 11 ale cărţii. Programul iconografic athonit al Apocalipsei la Biserica Icoanei este reprezentat simplificat, conform pregătirii, a cunoştinţelor teologice și a mentalităţii vremii respective[20]Aceste scene se păstrează in situ în monumentele din București doar la Biserica Kreţulescu și la Biserica Icoanei.

Pe zona peretelui de nord au apărut următoarele scene originale: Impărtășirea Sf. Maria Egipteanca, Sf. Solomoni, şi Dreptul Eleazar, cu cei șapte Sfinți Macabei și Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Rreprezentarea iconografică a Sfintei Elena s-a pierdut odată cu lărgirea ferestrelor. In glaful mare s-a descoperit reprezentarea Sf. Antonie cel Mare, iar in glaful mic al ferestrei superioare: un serafim pe boltă și reprezentarea Sf. Muceniță Marina și a Sf. Cuv. Parascheva pe zonele laterale. În partea sudică a pronaosului a apărut după îndepărtarea repictării o reprezentare a Mitropolitului Grigorie al Ungovlahiei, portret realizat în tehnica ulei sub care se observă in lumină dirijată fresca originală ce reprezenta doar fondul de cer gri închis și pământul de culoare ocru-roșu cu stopituri divers colorate. În glaful mare al ferestrei inferioare s-a descoperit reprezentarea Sf. Cuv. Teodosie iar in glaful ferestrei superioare reprezentarea Sf. Mucenițe Ecaterina și a Sfintei Mucenițe Irina, iar pe boltă un serafim.


67

 

 


Note


[1 ]Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București, Ed. Academiei, București, 1961, p. 218.

[2] A. Sacerdoțeanu, Pomelnicele a 60 de biserici din București, în Glasul Bisericii, , Anul XXIV, Nr. 11-12, noiembrie- decembrie, 1963, p.1031-1122.

[3]George Potra, Documente privitoare la istoria orașului Bucureşti ( 1494- 1821), Ed. Academiei, București,1961.

[4] Arhiva parohiei Bisericii Icoana.

[5] Ibidem.

[6] Arhiva parohiei Bisericii Icoana, deviz semnat de arh. Alexandru Orăscu și reprezentanții bisericii. A.P.B.I.: document datat în 4 august 1872 şi semnat de arhitectul Alexandru Orăscu.

[7] A.P.B.I.: Contractul nr. 22 din 4 iunie 1889 semnat de „epitropul ctitoricesc” Mihail Băbeanu şi zugravul Anton Călinescu, privitor la reparaţiile necesare în exteriorul bisericii Icoanei și Proiectul de conservare -restaurare întocmit de Cornel Boambeș, în 1989.

[8] I.N.P., dosar nr 29/8 , 1921-1948.

[9] BCNMASI , Ianculescu Spătaru Teodora, Dan Mohanu, ”Raport privind lucrările de conservare-restaurare a picturilor murale din interiorul Bisericii Icoanei din București”, nr.1-2, 1990, p. 77-p.86. nr. 1-2 din 1990 p. 77-p. 86 și Administraţia Casei Bisericii, Biserici cu averi proprii, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, Bucureşti, 1910, p. 18.

[10] A.P.B.B., Proiectul de conservare -restaurare întocmit de C. Boambeș, în 1989 și BCNMASI, nr. 1-2, 1990.

[11]. Ibidem, dar și conform pisaniei de deasupra ușii de acces.

[12] A.P.B.I.: Contractul este semnat de Mihail Băbeanu şi pictorul Mihail Dragomirescu în luna apri A.P.B.I.: Cf. textului contractului semnat de Mihail Băbeanu şi pictorul Mihail Dragomirescu în luna aprilie 1889. Termenul de finalizare al lucrărilor fusese stabilit la 1 noiembrie 1889.

[13] Ibidem: “Mă angajez să încep lucrarea la 10 mai 1889 şi să lucrez în mod curat pentru epitropi, de a şterge orice lucrare care nu va corespunde devizului şi formelor ce trebuie să se dea chipurilor sfinţilor şi tablourilor după stilul modern.”

[14] Ioan Istudor, ”Consideraţii Tehnice asupra Picturilor Murale din România, Revista Monumentelor Istorice, anul LXXII, nr 1, 2001-2003, p. 76-100.

[15] Ibidem BCNMASI, nr. 1-2, 1990.

[16] Ibidem.

[17] Lucrările de restaurare- conservare începute în 2011 sunt coordonate de specialistul -restaurator Gabriela Ștefăniță și în prezent (2014) sunt în desfășurare. Aceste lucrări se execută conform proiectului avizat de MCPN nr. 244/CA/23.07.2010 și de CPB nr.4591/2011. Proiectul a fost întocmit în 2010 de către specialistul -restaurator  Gabriela Ștefăniță.

[18] Ibidem BCNMASI, nr. 1-2, 1990.

[19 ] http:// ziarullumina.ro/patrimoniu /.../despre-reprezentarea-apocalipsei‎ , Miercuri 11 ianuarie 2012

[20] http:/ziarullumina.ro/patrimoniu/ File de istorie în culori/ Un registru iconogafic deosebit în pridvorul Bisericii Icoanei din București, 21 martie 2013.


<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 1 din 5)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!