Recuperarea picturilor murale de la Biserica Icoanei din Bucureşti PDF Imprimare Email
Autor Gabriela Ştefăniţă   
Luni, 24 Martie 2014 08:49


4Sub conducerea arhitectului Smărăndescu, în 1928 acoperişul şi turlele monumentului au fost învelite cu tablă. După cutremurul din 1940, Biserica Icoanei a fost restaurată prin Comisiunea Monumentelor Istorice, proiectantul fiind arhitectul Emil T. Costescu[8]În prezent, conform referatului de expertiză tehnică întocmit de expertul atestat de MDPL, ing. Marius Median şi de expertul atestat de MCCPN, arh. A. Botez, pentru acest monument se va avea în vedere o viitoare consolidare a bisericii strict pe exterior.


Chiar dacă ctitoria lui Panait Băbeanu - Biserica Icoanei din cauza deselor refaceri nu mai păstrează forma inițială, în mare răspunde unei eleganţe moştenite din strălucita experienţă a veacului XVIII. Un martor important al constucției inițiale il constituie imaginea bisericii reprezentată în pictura din tabloul votiv. Acolo biserica este reprezentată cu trei turle, două mici pe pronaos și cea mare pe naos, nu cum este în prezent cu o turlă pe naos și una de tip clopotniță pe pridvor, ambele îmbrăcare în tablă zincată. A doua construcție a monumentului, respectiv biserica veche   din lemn este reprezentată în mâna dreaptă a ctitorului său Misail Monahul, în colțul de sud-vest al tabloului votiv din pronaos.


• Intervenţii anterioare asupra picturilor murale

Pictura murală originală de la 1786, a fost executată în tehnica ”a fresco.” În timp ea  a traversat mai multe etape semnificative de refacere astfel că în 1838 - în urma refacerii bisericii s-a „zugrăvit după modelele anterioare portretele vechilor şi noilor ctitori”, Misail Monahul, Panait Băbeanu, fratele acestuia Ioniţă cu soţia sa Sofia și copii lor Elena, Nicolae, Maria şi Panait [9], s-a refăcut întregul ansamblu în tempera (prima pictură din turla mare este în tempera) iar în 1873 - picturile murale sunt refăcute  în tehnica ulei[10]. Biserica a fost radical ,,restaurată şi rezugrăvită”[11] de Mihail Băbeanu în 1889 care a dăruit din propria sa avere toate sumele necesare. Frescele originale au fost acoperite cu o nouă pictură în tehnica ulei[12]în stil realist, modern, „occidentalizat” în tehnica ulei, de către pictorul Mihail Dragomirescu[13]. Faptul că bolta de pe pronaos a fost refăcută în aceeași perioadă, mai jos decât cea iniţială, a primit și ea noua pictură în ulei. În podul bisericii se pot observa o parte din pereții și pandantivii din zidăria originală acoperiți cu fragmente de frescă din sec. al XVIII-lea. Iconografia acestor fregmente este compusă din sfinți melozi pe pandantivi și o parte din scenele Imnului Acatist.

În sec. XIX, noul stil și noua tehnică, cea în ulei a fost preferată de artiști dar și de comanditari, în special datorită strălucirii verniului aplicat, dar şi a unei bogate palete de culori[14]Ea s-a aplicat atât în cazul bisericilor nou construite dar și mai grav a acoperit pictura originală în frescă din biserici vechi aşa cum s-a întâmplat și la Biserica Icoanei din Bucureşti.

 

589


Lucrările de restaurare - conservare asupra picturilor murale au început în 1965, când pictorul I. Taflan a decapat picturile din vechiul pridvor al bisericii, o parte din pilastrul de sud dintre naos şi pronaos, registrul cu medalioane din pronaos și zona proscomidiei. Însă lucrările nu au fost finalizate. Abia în 1989 a început o nouă campanie de lucrări de conservare – restaurare, (asupra picturilor murale interioare) cu restauratorii Dan Mohanu şi Teodora Ianculescu Spătaru, conform proiectului întocmit de C . Boambeș din 1987 și avizelor C.C.E.S. şi C.P.B. Cu această ocazie s-au conservat şi restaurat zonele cu pictură în frescă existente cât şi cele cu pictură în ulei rezultate din refacerea din 1889. S-au efectuat și zone martor de îndepărtare a repictării în ulei în naos și altar, conform recomandărilor primite în procesul verbal din 3 iunie 1987. Pridvoraşul ce păstra o pictură a secco de sec. XIX, a primit prin decizia comisiilor reunite a C.C.E.S. şi C.P.B, pentru o nouă pictură decorație în frescă[15].


Starea de conservare a arhitecturii


Structura zidăriei Bisericii Icoanei - Bucureşti, este realizată din cărămidă de format normal, legată cu mortar de var, la fel ca și semicupola din altar, cupolele din vechiul pridvor, arcele şi pilaştrii. Părţile superioare ale monumentului, respectiv turla naosului şi bolta de pe pronaos, inclusiv turnul – clopotniţă, sunt din  sec. XIX din bârne subţiri din lemn şi armătură din rabiţ. Acoperişul este plat, în două ape, terminat spre faţada vestică cu un timpan, pe baza turnului clopotniţă. Turlele sunt îmbrăcate în tablă. Decoraţia exterioară este puţin reliefată. Cornişa frumos decorată cu mici palmete, subliniată cu un şir de arcuşoare cu aspect de denticuli, rozete mici în relief floral,aşezate deasupra ferestrelor în panourile inegale ale faţadelor. Pridvoraşul – exonartex, are un antablament cu friză decorată. Ferestrele au spre interior geamuri ornamentale, colorate în tonuri pastelate, cu dominantă de albastru. Pardoseala interioară compusă din dale de marmură se ridică în partea altarului cu 15 cm. formând soleea bisericii. Sistemul de încălzire se realizează prin calorifere montate de-a lungul pereţilor, în dreptul stranelor şi ascunse în spatele strănilor dar și prin aparate de aer condiționat montate pe pereți sau in dreptul geamului.   Trotuarul perimetral este din pavaj de beton. În prezent se constată o umiditate a zidăriei ridicată până la aproximativ 1- 1,5m fapt ce necesită lucrări de hidroizolație.

 

 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!