Arbore: istorie, arta restaurare PDF Imprimare Email
Autor Corina Popa, Oliviu Boldura   
Joi, 10 Noiembrie 2016 12:02

Arbore-Argument

Argument la monografie


Biserica din Arbore, situată în localitatea cu același nume, la mai puțin de 40 km de orașul Suceava, este un monument ce poate naște atitudini contrarii în rândul vizitatorilor săi.

Biserică de mir, lipsită de unele avantaje ce derivă din statutul de mănăstire, cu ansamblul de case boierești pierdut, biserica poate fi ignorată de cei grăbiți.


Dacă ai însă răbdare să te oprești o clipă din fuga specifică turistului, poți percepe frumusețea ansamblului, bogăția și calitatea detaliului. E multă liniște la Arbore. E multă bucurie care așteaptă să o culegi.


Arbore este, probabil, monumentul cu cea mai frumoasă pictură murală din zonă – după aprecierea multor specialiști. Pană la urmă, nu întâmplător biserica a fost aleasă pentru a face parte dintre monumentele UNESCO!


Și dacă ai ajuns la Arbore, merită să te oprești, măcar pentru o clipă, pe banca de sub tei și să privești deschiderea fațadei de vest, să stai puțin în iarba deasă și să admiri impresionanta gamă cromatică ori compoziția desăvârșită a fiecărei scene.


Satul în sine, relativ conservat, oferă o imagine foarte plăcută a unei localități tradiționale specifice Bucovinei, iar oamenii, în marea lor majoritate, îmbogățesc locul.


Biserica din Arbore a făcut parte din ­curtea boierului Luca Arbore, portar al Sucevii pe timpul lui Ştefan cel Mare şi al urmaşilor săi. Boierul a rămas alături de Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan, dar cariera sa s-a terminat brusc şi dramatic pe timpul lui Ştefăniţă, fiul lui Bogdan. Acesta, ajuns pe scaunul domnesc în 1523, temându-se de autoritatea marii boierimi îi acuză de trădare pe unii dintre sfetnicii săi şi porunceşte decapitarea acestora la Hârlău, în 1523. Printre ei se numără şi Luca Arbore. Moartea sa a fost urmată de cea a doi dintre fiii săi Toader şi Nichita.


Luca Arbore a cumpărat satul la 1502, împreună cu învecinata Solcă, alegându-şi reşedinţa în satul ce-i poartă acum numele. După moartea boierului satul rămâne în stăpânirea familiei şi anume a liniei feminine, fiicei sale Ana, descendenţa masculină fiind întreruptă de tragicele evenimente menţionate, iar unul din fii, Gliga, fugise în Lituania de teama prigoanei domneşti.

Concomitent, probabil, s-a înălţat casa boierească. Reşedinţa era o ruină în secolul trecut, iar săpăturile arheologice au scos la lumină numai fragmente de ceramică decorativă utilizată pentru sobe, asemănătoare ca factură şi decor cu cele din casele domneşti ale epocii lui Ştefan. Prin analogie cu alte reşedinţe boiereşti cercetate arheologic, cea de la Arbore era probabil înconjurată de o incintă. Casa a fost ridicată la sud de biserică, spre interiorul parcelei. Aceasta se număra printre puţinele reşedinţe boiereşti ale vremii aparţinând unor boieri importanţi: cea de la Bălineşti, a logofătului Ioan Tăutu şi cea de la Dolheşti, a hatmanului Şendrea. Biserica, asemenea paracliselor menţionate, a devenit în timp biserica satului, nebucurându-se de grija acordată, în general, lăcaşurilor din mănăstiri. În secolul XIX, odată cu ruinarea casei, biserica a fost însă aproape părăsită. Date fiind condiţiile climaterice specifice zonei, cu precipitaţii abundente şi ierni friguroase, starea de conservare precară a acoperişului a avut grave repercusiuni asupra construcţiei şi asupra picturii.


Biserica de la Arbore este­ cunoscută pentru pictura sa exterioară ce prezintă un stil şi o cromatică deosebită de restul ansamblurilor decorate la exterior cu pictură. Pictura murală interioară a fost “ascunsă” privirii pentru mult timp de toate tipurile de depuneri și acumulări, cea mai mare parte a ei fiind practic ilizibilă. Se credea că o bună parte ar fi pierdută. Se puteau identifica numai câteva scene în absidele naosului precum şi personajele din registrele inferioare din naos şi pronaos, fără a se putea desluși programul iconografic sau stilul picturii. Datorită recentei restaurări, ansamblul poate fi analizat şi admirat în întregime.


Pictura de la Arbore se înscrie ca iconografie în linii mari cutumelor vremii. Dar analiza picturii interioare a pus în valoare un program iconografic cu câteva teme mai puţin frecvente, chiar singulare în contextul artei epocii. Asocierile iconografice puţin obişnuite pe care le oferă calota, absida de sud, peretele de vest din naos, amploarea excepţională a ciclului dedicat Sfântului de hram, interpretarea insolită a Imnului Acatist pictat la exterior sau Rugăciunea de pe aceeaşi faţadă sudică potenţează şi singularizează mesajul ansamblului pictural. Aceste particularităţi iconografice le putem pune pe seama unui iconograf bun cunoscător al picturii vremii, dar şi al unor surse livreşti, la care pictorii zugravi nu aveau acces. Autorul acestui program iconografic de excepţie ar putea fi cronicarul domnesc Macarie.


Cărturar de seamă al epocii lui Petru Rareş, acesta este o personalitate pe care cercetările ultimelor decenii îl consideră ca autorul programului neobişnuit al ansamblului mural de la Dobrovăţ. Lui i se atribuie chiar rolul major în conceperea programului iconografic al picturii exterioare moldoveneşti. Cronicarul a cunoscut desigur destinul tragic al familiei Arbore. Mesajul ansamblului de la Arbore poate fi înţeles astfel în legătură cu soarta nedreaptă a familiei. Aşa s-ar explica amploarea excepţională a reprezentării Vieţii Sfântului Ioan Botezătorul, ce se încheie cu decapitarea profetului și mai ales scena Banchetului, posibilă aluzie la curtea domnească. În același sens pot fi interpretate scenele de intercesiune din spaţiul bisericii şi din pictura exterioară.

<< Început < Anterior 1 2 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 1 din 2)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!