Buna Vestire PDF Imprimare Email
Autor Horia Mitrofan   
Vineri, 16 Martie 2012 20:33

10 Lunca schit Titireciu 1746


Nu puţine sunt bisericile din ţară unde putem descoperi, cu plăcuta surprindere, că încă se păstrează tratări deosebit de plastice ale temei Bunei Vestiri. În încercarea de a face tangibil un subiect de mare subtilitate dogmatică, aşa cum este cel al Întrupării, zugravii nu s-au sfiit să adopte proceduri dintre cele mai diverse, atât din punct de vedere al compoziţiei ansamblului, cât şi la nivelul detaliilor de gestică sau fizionomie.


01 Malancrav SB 1400

03 VL neident

07 VL neident

04 GJ neident

17 GJ 1775-1776

13 AG inceput sec XIX

11 VL Gurguiata schit Bradu 1784

 

Putem începe exemplificările prin fresca pictată pe la sfârşitul secolului al XIV-lea pe bolta altarului bisericii din Mălâncrav (judeţul Sibiu), lucrare realizată foarte probabil de un pictor cult, din filiera artistică promovată în acea vreme la curtea din Praga a împăraţilor germani. Pe lângă Fecioara Maria şi Arhanghelul Gavriil - reprezentaţi în atitudini pioase, care marchează solemnitatea mesajului divin transmis - compoziţia îl include şi pe Dumnezeu-Tatăl: acesta trimite, pe o rază de lumină îndreptată către Fecioară, pe pruncul Iisus purtând crucea pe umăr. În secolul al XII-lea, acest tip de reprezentare fusese condamnat de Sfântul Anton din Florenţa; ulterior însă, spre sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de al XV-lea, el devine frecvent în pictura europeană, fiind întâlnit la artişti ca Pisanello, maestrul din Flémalle, maestrul Bertram, sau maestrul altarului din Lübeck.

 

Nu este exclus ca un ecou târziu al acestui tip compoziţional să se regăsească şi într-o scenă care a fost pictată în 1803 la exteriorul pridvorului bisericii de zid din Pleşeşti (judeţul Vâlcea): dacă privim cu atenţie, vom descoperi într-o poziţie destul de discretă (în colţul de deasupra reprezentării hramului - „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”), o imagine în care Dumnezeu -Tatăl binecuvântează împlinirea Întrupării. Spre deosebire însă de atitudinile hieratice şi poate chiar puţin rigide pe care Fecioara şi Arhanghelul le aveau în pictura de la Mălâncrav, zugravul anonim de la Pleşeşti le-a atribuit protagoniştilor scenei gesturi cât se poate de naturale: Arhanghelul i se închină firesc, lipsit de afectare, Fecioarei; iar aceasta, cu o privire atentă, deschide mâinile ca pentru a primi un dar fragil.


Să remarcăm, în plus, şi fizionomiile aproape copilăreşti ale celor doi: aceeaşi predilecţie pentru chipuri juvenile o vom regăsi - chiar dacă în variante compoziţionale surprinzător de diferite - în numeroase biserici de lemn din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, aflate în Oltenia Subcarpatică, în Vâlcea, Gorj sau Mehedinţi; iar la o biserică de lemn din Argeş, datând de la începutul secolului al XIX-lea, chipurile Mariei şi ale Arhanghelului îmi par a fi împrumutat chiar ceva din candoarea şi imunitatea la malefic pe care le conferea personajelor sale pictorul Marc Chagall.

 

Alteori asistăm însă la schimburi de priviri de o mare forţă realistă, sugerând dialoguri animate: între Fecioară – nedumerită, contrariată, şi în ultimă instanţă neîncrezătoare în ştirea pe care tocmai a primit-o, şi Arhanghelul Gavril, care se străduieşte să fie cât mai persuasiv. Cu greu ne putem închipui cum rafinata tehnică a blic-urilor ce direcţionează privirile şi le nuanţează semnificaţia, a fost atât de eficient aplicată de către aparent modeştii zugravi ai unor biserici de lemn; întâlnim astfel de exemple în Vâlcea, dar şi peste munţi, în judeţul Mureş, unde Porfirie de la Feisa a pictat, în 1852, o „Bună Vestire” plină de vervă.

 

Nu este uşor de imaginat cum acest adevărat „curent” de pictură neconvenţională s-a desprins şi a evoluat din arta cultă, de factură bizantină: repere de necontestat în acest sens sunt, desigur, picturile Mănăstirii Hurezi, de la sfârşitul secolului al XVII-lea; apoi frescele realizate în deceniul 1740-1750 de către popa Gheorghe şi fratele său Andrei - zugravi deosebit de inovatori şi a căror curajoasă promovare de către episcopul Climent al Râmnicului a reorientat decisiv pictura religioasă din Valahia; în sfârşit, delicatele manifestări de sensibilitate bizantină târzie, care se întâlnesc în frescele realizate pe la 1780 de popa Dimitrie, activ în nordul judeţului Vâlcea.

 

Deja însă la acel sfârşit de veac XVIII, în pictura micilor biserici rurale (construite de obicei din lemn), devenise dominant un nou gust plastic: decorativ, şi nu arareori abstract, relatarea ori „comentarea” scenelor biblice ajungând să se subsumeze plăcerii zugravilor de a combina geometrii pure, mozaicuri de pietre preţioase, sau forme unduitoare inspirate din lumea plantelor ori a peştilor. Nu cred că trimiterile la Art Nouveau - şi la Gustav Klimt în particular - ar fi nejustificate.

 

La modul general vorbind, ar fi păcat ca în repertoriile referitoare la „modernista” noastră veche artă religioasă, astfel de creaţii - atât de apropiate de sensibilitatea vremurilor actuale - să nu devină din ce în ce mai prezente.





14 VL neident 08 MS 1852 16 VL 1826 12 VL neident 18 AG sec XIX 
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Alte articole publicate de acest autor


Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!