Câlnic (Situri săteşti cu biserici fortificate din Transilvania) PDF Imprimare Email
Autor Oana Marinache   
Miercuri, 17 Martie 2010 11:52

Aşezarea

Se poate ajunge din şoseaua naţională / drumul european E81, înainte cu 9 km. de Sebeş-Alba, se desprinde un drum de ţară de 3 km.

Malul stâng a fost predominant săsesc, cel drept a aparţinut comunităţii româneşti, în zona centrală, oarecum atipic la poalele dealului, aflându-se cetatea, biserica evanghelică şi casa parohială.[1] Pe strada principală ce străbate aşezarea se află cele mai vechi case şi instituţiile comunităţii: primăria şi şcoala.

 

Istoric

Primele vestigii arheologice datează de mai bine de 3600 ani, vasele cu incizii albe fiind considerate a fi dintr-o fază târzie a culturii Coţofeni. Este posibil ca zona să fi fost locuită în secolele X-XI de o populaţie străromânească, apropiată voievodatului lui Gelu, dovezile arheologice încadrând-o în cultura Dridu. În secolul al XIII-lea numele aşezării Câlnic (Kelling), posibil de origine slavă, însemnând lut/lutos, intră în titulatura unui nobil, care probabil că este chiar cel ce a comandat ridicarea cetăţii.[2] Către sfârşitul secolului familia Kelling va deveni foarte puternică în sudul Transilvaniei al XIII-lea, existând mărturii documentare despre prietenia cu regii ungari şi apărarea privilegiilor saşilor contra pretenţiilor episcopiei catolice din Alba Iulia. În prima jumătate a secolului al XV-lea cetatea intră în stăpânirea obştei săteşti prin vânzarea ei de către ultima descendentă a familiei Kelling. După atacul tătarilor din 143 comunitatea întreprinde lucrări de consolidare a fortificaţiilor. Totuşi în secolul al XVI-lea nu mai făceau faţă noilor arme de asediu.

 

Între 1868-1869 se întreprind lucrări de transformare şi consolidare şi edificiul îmbracă un aspect neogotic, mobilierul fiind în acelaşi stil.[3]

Restaurată de arhitectul Ştefan Balş între 1961 şi 1964, cetatea împreună cu celelalte monumente istorice, formează Centrul Cultural Internaţional, patronat de Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca şi Asociaţia “Ars Transsilvaniae” România.[4] Turnul donjon adăposteşte azi un muzeu cu colecţii medievale şi populare. Cunoscute încă din evul mediu, vinurile din Câlnic au o expoziţie dedicată în pivniţa donjonului.[5]

Cetatea a intrat pe lista Monumentelor Istorice UNESCO în 1999, fiind mai degrabă un exemplu de locuinţă nobiliară care impresionează prin simplitate, austeritatea materialelor folosite şi masivitate, fiind plăcut integrată peisajului natural.

 

Cetatea

In a doua jumătatea a secolului al XIII-lea[6], imediat ce a primit pământurile şi privilegiile de la regele ungar, nobilul Kelling a ridicat o cetate cu un turn-locuinţă, turn de intrare, turn de apărare pătrat şi două curtine (zid care uneşte flancurile a două turnuri). Întregul ansamblu de formă ovală era înconjurat de un şanţ de apărare adânc de 3 metri.

 

Turnul-locuinţă Siegfrid sau donjonul aminteşte de epoca romanică, fiind o construcţie masivă de formă dreptunghiulară de 9 m. pe 12 m şi ziduri groase de 1 m, înălţimea ajungând la 14 m. La nivelul inferior se afla o cămară-depozit care iniţial nu comunica cu exteriorul, la nivelul superior se ajungea cu o scară îngustă, posibil mobilă pentru a fi ridicată în caz de pericol. În sală se mai pot vedea urmele căminului şi ancadramentul unei ferestre bifore de influenţă cisterciană. Deasupra bolţii sălii se putea ajunge tot printr-o scară deschisă însă la acest nivel se presupune că nu s-a locuit. Ultimul nivel locuibil avea un pod şi acoperiş. Se presupune că aceste două ultime nivele au fost adăugate în secolul al XVI-lea, ajungând la înălţimea de 20 de metri.[7]

 

Zidurile cetăţii erau înalte de 7 metri cu guri de tragere chiar pe două nivele şi aveau un drum de strajă de lemn pe care circulau apărătorii cetăţii. Se presupune că intrarea se făcea pe un pod rabatabil.

 

În incinta iniţială există o altă clădire-sală dreptunghiulară transformată ulterior prin înălţare în capelă. Este posibil ca fragmente din altarul de secol al XV-lea să se găsească în prezent la Muzeul Brukenthal. În capelă se mai pot vedea urme de fresce din două etape diferite, dar ambele din secolul al XV-lea, elemente decorative şi chipul lui Isus şi o galerie pictată din secolul al XVIII-lea.

 

Lipite zidului de incintă se află cămările tipice aşezărilor săteşti: la nivelul inferior depozite şi grajduri, la nivelul superior locuinţe în vremuri de primejdie. Al doilea zid de incintă nu a fost ridicat mai devreme de prima jumătate a secolului al XVI-lea şi atingea aproape înălţimea primului zid.

Din secolul al XVIII-lea datează ultima etapă de modificări: cămările şi turnurile sunt folosite din ce în ce mai des ca depozite de hrană pentru comunitatea locală. Din păcate, materialele de construcţie sunt reutilizate şi apar alte construcţii ce integrează vechi piese de valoare, cum ar un cap de statuie sau ancadramente. Cămările vor cădea treptat în ruină, însă urme ale lor sunt vizibile astăzi datorită reconstrucţiilor şi restaurării.

 

Cel mai vechi clopot datează din 1781 şi a fost lucrat în Cluj, alte trei lucrate în Sibiu fiind mult mai recente, din 1925.

 

În anul 2000 s-a adăugat statuia sfântului Ioan Botezătorul de artistul Vitalie Leşan pe fântâna veche din incintă.[8]

 



[1] Marius Porumb, Ciprian Firea, Cetatea Câlnic, Editura Academiei Române, 2007, p. 7

[2] Radu Heitel, Cetatea din Cîlnic, Editura Meridiane, 1968, p. 7

[3] Marius Porumb, Ciprian Firea, Cetatea Câlnic, Editura Academiei Române, 2007, p. 25

Mai multe informţii puteţi găsi la adresa http://www.institutarheologie-istoriaarteicj.ro/calnic.htm -->

[5] Marius Porumb, Ciprian Firea, Cetatea Câlnic, Editura Academiei Române, 2007, p. 26

[6] S-au găsit monede ce permit datarea cetăţii în jurul anului 1272.

[7] Mioritics, Biserici fortificate săseşti din Transilvania (CD-ROM), 2007

[8] Marius Porumb, Ciprian Firea, Cetatea Câlnic, Editura Academiei Române, 2007, p. 27


Google Map
ContentMap by Turismo.eu

 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook

Editura ACS

Login Form



Harta mostenii tale

adv brosura

Autorii acs.org.ro

Parteneri media

logo-ARHITECTURA

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Contact

Contactati-ne folosind formularul de mai jos!