Tipologia așezărilor secuiești

Rezumat

Tipologia așezărilor secuiești propune o analiză aprofundată a modului în care satele s-au format și transformat în timp, în funcție de evoluția populației și de structura proprietății. Pornind de la tipologiile clasice ale așezărilor din România, autoarea aduce nuanțări esențiale și evidențiază rolul factorilor sociali, militari și juridici în configurarea acestora. Studiul scoate la lumină forme specifice de parcelare și organizare spațială, oferind o perspectivă valoroasă asupra diversității peisajului rural și urban. O lucrare de referință pentru arhitecți, urbaniști și cercetători interesați de evoluția așezărilor.

„Cred că nu greșesc dacă socotesc că avem în față un fragment important din amplul puzzle care este tabloul dinamicii rețelei așezărilor din spațiul românesc. O imagine la conturarea căreia se lucrează de mult timp și care tinde de câteva decenii să se închidă și să se adauge celui continental, pentru a crea continuitatea firească euroasiatică. Un puzzle care înseamnă geneze, evoluții, tipologii morfostructurale, sisteme de dezvoltare, de parcelare, de legislație, cutume, instituții, cultură specifică și altele ale așezărilor rurale, semiurbane sau urbane. În cadrul său sunt abordate problemele genezei, evoluției, caracterelor structurale și morfologice, componentelor urbanistice sau arhitecturale.

Lucrarea de față pune laolaltă, relaționează, compară și analizează toate informațiile existente, pentru a oferi un tablou cât se poate de complet al habitatului secuiesc. Este evident că limitele temei propriu-zise a cărții au fost depășite cu mult; de asemenea, că un atare demers nu poate fi considerat ca fiind încheiat, necesitând încă informații suplimentare – mai ales arheologice –, de detalii, metode noi, interpretări, de noi reformulări. Dar, în același timp, este nevoie de astfel de încheieri parțiale, care să constituie baze pentru cercetări și întreprinderi viitoare, cartea de față având toate atributele unei astfel de încheieri.”           

Teodor Octavian Gheorghiu

Gabriella Olasz (n. 1955, Târgu Secuiesc) este arhitect diplomat al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din București și doctor în arhitectură din anul 2007, cu teza „Tipologia așezărilor secuiești”. Studii postuniversitare în protecţia monumentelor istorice la Universitatea Tehnică din Budapesta și bursă de studii a Fundației Bosch, la Institutul Transilvan din Gundelsheim, Germania. Din 1981 până în 2004, arhitect proiectant, muzeograf, consilier la Direcția de Cultură a județul Covasna, membră în comisii de avizare. Din 2004 până în 2013, arhitect independent și cadru didactic asociat la UAUIM București, secția Sibiu. Din anul 2013 și până la pensionare, cadru didactic al departamentului de Istoria & Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului din Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti, secţia Conservare‑restaurare Sibiu. În prezent: arhitect liber‑profesionist în Sibiu, axat majoritar pe elaborare de studii istorice.

Domeniul de activitate: restaurare monumente istorice, proiectare în situri protejate, cercetare arhitectură şi monumente istorice și elaborare de studii de fundamentare, în special de studii istorice. Specialist atestat de Ministerul Culturii în domeniile: restaurare arhitectură; urbanism, parcuri şi grădini; cercetarea monumentelor istorice.

Autoare a mai multor studii și publicații, participantă la conferințe și work-shopuri, este membră în foruri profesionale şi ştiinţifice, dintre care cele mai importante, sunt Ordinul Arhitecților din România, Uniunea Arhitecților din România, Comisia de Istorie a Oraşelor din România și Societatea de Studii Transilvane.